Tristeti provinciale
de George Toparceanu
Tristeti de dupa-amezi ploioase
Si de nostalgice obsesii,
Cand stai cu storurile trase
Si-astepti sa vie ora mesii
Tristeti de strazi pustii si mute,
Cu ziduri vechi si cu fatade
De edificii cunoscute
In care nu stii cine sade
De domicilii spatioase
Cu flori la geam si cu salon,
Din care pe la ceasul sase
Auzi urland un gramofon
Trsiteti adanci de guvernante
Ce nu stiu bine romaneste
Si de flasnete ambulante
Cu papagal care ghiceste
De cartiere suferinde
De usi cu lacate-n verigi
Si de dugheana care vinde
Fitil de lampa si covrigi
Trsiteti de goarna funerara,
Melancolii de catelusi
Uitati de cineva pe-afara
Sa scheaune pe langa usi
Tristeti romantice de fata
Cu nasul lung si demodat,
Si de odaie mobilata
In care-a satt un magistrat
Tristeti adanci de pui de mata
Zvarliti pe undeva, prin scai
De copilas urat, de tata,
Uitat de maica-sa-n tramvai
Tristeti de garduri invalide
De porti iesite din tatani,
De doici care-au ramas gravide
Si-acum li-i frica de stapani
De ordonante fara leafa
Si de trasura cu un cal
Si cu un scapetul ras la ceafa
Tristeti de balci provincial,
De panorami, cu-o ferestruica
Si cu-o maimuta roasa-n dos,
Ce-ar semana cu domnul Duica
De-ar fi oleaca mai frumos
Tristeti de cioara-mbatranita
Ce sta asa, pe-un varf de pom,
Si de fantana parasita
In care s-a-necat un om
Tristeti pustii, molipsitoare...
De ce ma urmariti mereu
Si, fie ploaie ori ninsoare,
Va tineti scai de capul meu?...
(Demonstene Botez)
Tristeti provinciale
Aceasta pagina a fost accesata de 3817 ori.
