Sonet estival
de George Toparceanu
Din cerul mat, incovoiat pe zare
Ca un imens cuptor de portelan,
Un soare imobil si diafan
Trimite raze perpendiculare.
Orasul „adancit ca-ntr-o visare“,
Cu tot aspectul lui cotidian,
E bantuit in fiecare an
De felurite boli imaginare.
Prin atmosfera plina de insecte,
Vin de departe adieri suspecte:
Se furisaza molima perfida...
Trag storul la fereastra si, de frica,
Simt inima cum mi se face mica
Cat un microb de febra tifoida.
Sonet estival
Aceasta pagina a fost accesata de 2309 ori.
