Singuratate

de George Toparceanu

Prin luminisul crangului tacut,
De-atata vreme nimeni n-a trecut.

Copacii goi, in lunga nemiscare,
Pe umbra lor ce sta-naltata in picioare.
Arar ajunge pana-aici
O pasare cu aripile mici,
Si glasul ei rasuna in liniste prea tare.

Dar Primavara, care stie tot,
Va risipi prin iarba dimprejur
Scantei de-azur -
Albastru miozot.
Si dintre foi tivite cu argint,
Vor creste ciucuri albi de margarint.
             *
Pe-aici, o zana mica coboara dintre stele,
Si-n fiecare noapte culege viorele.

Dar nimanui pe lume nu-i e dat s-o vada
Cum vine pe cararile din mlada,
Facand in taina indelung popas,
Din loc in loc, pe unde-a mai ramas
Zapada...

Singuratate


Aceasta pagina a fost accesata de 2365 ori.