Sahara

de George Toparceanu

Eu nu ma duc la cinematograf.
In suflet port o lume minunata, -
Tablouri vechi, pe care niciodata
Nu le pateaza mustele de praf...

Venetia, Bosforul, Niagara,
Brazilia, Eghipet, Dardanele,
Fiorduri, munti, privelisti din Sahara
Ies rand pe rand din noaptea mintii mele.

Sahara! Uite, vreau sa fac o proba,
S-aduc Sahara chiar la mine-acasa:
Mut scaunul beteag de langa masa
Si stau asa, cu spatele la soba...

S-a ridicat grozav temperatura!
Pe galbene nisipuri arzatoare
Un palmier incremenit in soare
Viseaza lung Abia suport caldura.

Mi-am rupt in coate hainele de dril.
Pe drumul asta lung cat Ramajana,
De-o saptamana mergem catra Nil
A poposit in oaza caravana.

Inmarmurit in farmecul acesta
De mii de ani, Pustiul pare mort.
Camilele si-au pregatit siesta
Si rumega culcate langa cort.

Iar noi, in tihna binecuvantata,
Gustam, de forma, cateva curmale.
(Sunt invatat cu mesele frugale
De cand traim in zona temperata.)

Apoi o mreaja de senzatii rare
M-adoarme-n cadrul vastei acvarele,
Cand urmaresc pe ganduri cum dispare
In departari o turma de gazele.

Vanat ar fi, dar cine sa-l impuste?
Din cer coboara voluptoasa lene.
La capul meu, c-un eventai de pene,
Un sclav buzat ma apara de muste.

Nu simt nimic si mi-i atat de bine
La umbra palmierului culcat
As vrea as vrea acuma Ce pacat
Ca n-am luat pe draga mea cu mine!

(A. Mirea)

Sahara


Aceasta pagina a fost accesata de 3176 ori.