Randunelul
de George Toparceanu
Un vant si-o ploaie necajita
S-au repezit ca din senin
Si rapaie prelung pe frunze
Si-mi culca florile de crin.
Gradina toata-i rascolita
Ce trista e gradina mea!
Pe-o creanga tremura de frica
Un pui plapand de randunica.
E singur, in bataia ploaiei,
Si-n ciripitu-i rugator
Imi spune sa-i deschid fereastra:
Si eu deschid, el intra-n zbor.
Si iata-mi-l rotind prin casa
Si parca nu mai e pustiu
In casa mea inveselita
De ciripitul lui zglobiu.
Dar iata soarele s-arata
Pe frunze picurii sclipesc
Si randunelele, pe-afara,
In zboruri vesele vorbesc.
La glasul lor, grabit, ma lasa,
Plapandul pui de randunea
Mai vino, ploaie, inc-o data
Sa-l vad din nou in casa mea.
Randunelul
Aceasta pagina a fost accesata de 4992 ori.
