Iubita

de George Toparceanu

Pe un pat de nouri vineti, adoarme luna plina
Si lacul doarme-n umbra.
In adieri usoare, cand plopii rari suspina,
Tresar si-ascult Natura, din nevazute strune,
Inalta catre ceruri o lunga rugaciune,
Si portile tariei din neguri se desfac
De vezi cum, intre maluri cu salcii plangatoare,
A stelelor popoare
Se oglindesc in lac.
Si doua bolti cu luna acum stau fata-n fata
Din umbra de pe maluri iubita-ncet rasare,
Si parca nici n-atinge pamantul pe carare,
S-apropie de mine acum imi cade-n brate

Si uit de lumea-ntreaga, sorbind curatu-i suflet
In calda, nesfarsita, sublima sarutare!
Iar luna se desteapta, din nori ridica fruntea
Si lung spre noi priveste, dar norii o cuprind
In brate moi de ceata, si ea, copila noptii,
Adoarme iar, zambind
Atunci o umbra dulce se lasa peste fire
Un cantec, o poveste duioasa-ncepe vantul,
De-o zana cu ochi limpezi si mijlocul subtire
Tu, luna alba, spune-mi, de cand privesti pamantul,
Ai mai vazut vrodata atata fericire?

Iubita


Aceasta pagina a fost accesata de 1928 ori.