Cocostarcul albastru
de George Toparceanu
Cu prilejul intrarii
dlui Mihail Sadoveanu la Academie
Rasuna cobza si vioara,
Fac gospodinele pomeni...
Ce chef La noi in Viisoara,
Ce praznic mare-n Radaseni!
Chiar Hanul-Boului invie!
Iar jos, la Crasma lui mos Precu,
E-atata zvon si veselie
De parca azi se lasa secu!
La voda Tomsa vin razesii
Sa afle astazi crezamant.
Soimaru bea cu megiesii
Izbind caciulile-n pamant
Pe cand Dudia Margareta,
Ramasa singura-n ietac
Sa-si faca-n graba toaleta,
S-a-mpuns la deget cu un ac
Vuiesc pe Bistrita nahlapii
Si canta volbura la Toance.
Plutasii darzi, in sforul apei,
Infig prajina, ca o lance.
Spre-o lume care-a „fost odata“
Duc vestea undele-n raspar
Sta Zana Lacului mirata,
C-un nufar galben prins in par
Pe grindul unui lac sihastru,
Din departari si din trecut
Un mandru Cocostarc albastru
Misterios a aparut
El vine cu miscari atente,
Inainteaza fara glas,
Facand usoare complimente
Din cap, la fiecare pas.
Si-n urma zice catre Zana,
Oprindu-se intr-un picior:
-Cand falnic m-am lasat din zbor
Pe Academia Romana,
Eram de mult nemuritor
Cocostarcul albastru
Aceasta pagina a fost accesata de 2782 ori.
