Bustului meu

de George Toparceanu

Tu, „cap de studiu“, mobila intacta,
Discret tovaras de proiecte mari,
Tu reprezinti persoana mea abstracta, -
Un alter ego fara ochelari.

Si laolalta noi traim ca fratii
Dar vezi tu cat de nebulos apare
Destinul tau, prematura-ntrupare
A tainicelor mele aspiratii!

Cand ma cuprind presentimente rele
Ma uit la tine, mosafir posac,
Si nu stiu daca voi putea sa-ti fac
Un piedestal din visurile mele

Ori ma voi stinge ca un foc de paie
Si voi pieri cum piere-n lume totul,
Ori te rastoarna slujnica cu cotul
Cand va veni sa scuture-n odaie.

Dar daca scapi de-o moarte-asa brutala
Si daca eu mi-oi face datoria,
Atunci e obligata primaria
Sa-ti dea si tie-un loc in capitala.

Nemuritor si rece ca metalul,
Desi nu esti decat un „plagiat“,
Vei fi mai mandru, mai apreciat
Si mai iubit decat originalul.

Zambind vei sta pe negru piedestal
Impodobit cu litere de aur,
Si trei taranci enorme de metal
Iti vor intinde trei cununi de laur.

Iar eu, obscurul, eu acesta care
De doua ceasuri stau in fata ta
Cu mainile varate-n buzunare,
Eu voi muri si toti ma vor uita.

Caci omul are partea cea nedreapta:
El canta, rade, sufera, iubeste,
Adoarme-apoi si nu se mai desteapta,
Pe cand poetul supravietuieste...

(A. Mirea)

Bustului meu


Aceasta pagina a fost accesata de 2109 ori.