1908
de George Toparceanu
Domnului A. Vlahuta
Bine-ai venit, an nou! - Cu voie buna,
increzatori ti-ngenunchem-nainte:
Ne-aduci comoara de sperante sfinte,
Ori prevestiri grozave de furtuna?...
De pretutindeni se ridica soapte
si plans inabusit spre cel ce, tie,
induiosat acum, ti-a dat solie
Sa luminezi odata trista noapte!
Ca sunt aici dureri nemangaiate,
Blesteme dureroase, - sunt copii
Flamanzi si goi, si casele pustii, -
Sunt cruci de lemn, la margine de sate...
si mortii lor asteapta de la tine,
An milostiv, in toate sa fii darnic -
si sa le spui ca n-au jertfit zadarnic
Atata sange, gloantele haine.
C-au incetat salbaticele goane, -
Iar daca sunt colibele cernite,
Copii orfani si mame vaduvite
Nu vor mai plange, sara, la icoane...
*
Un glas pornit din inima curata,
Un tanar glas te-ntampina acum:
Din largul tarii spulbera odata
Mirosul greu de sange si de fum.
An nou, an sfant, - adu belsug in tara!
Dar sa nu lege-n terna sangerata
Un rod spurcat, samanta cea bogata...
- An sfant, adu-ni alta primavara!
Sa-nfrani, cu grija zilelor de maine,
Nelegiuitul ras al lacomiei -
si din prinosul roadelor campiei
Sa se hraneasca cei ce ne dau paine.
De fructe multe, pomii incarcati
si spicul greu de boabe sa se rupa!
O, an frumos, - cu bogatii astupa
Prapastia deschisa intre frati!...
impaca vrajba sufletelor noastre!
Nici plansu-amar, nici blestemele gurii,
Nici pumnii stransi de vechiul foc al urii
Sa n-ameninte cerurile-albastre...
Te-om preamari in laude, cu totii,
O, an al pacii binefacatoare!
si-ti vor aduce-n veacuri viitoare
Prinosul lor de cinste, stranepotii!
1908
Aceasta pagina a fost accesata de 2036 ori.
