Calistrat Hogas
de George Toparceanu
Note din calatorie
Un popas
... Fara multe marafeturi, facuram cinstea cuvenita borsului de chitici, din care incepuram a sorbi cu iuteala, inghitind repede si incretind sprancenele deasupra aburului fierbinte si mirositor. Cina fu scurta.
Dupa ce ne ospataram astfel, Axinia isi ghemui cum putu pe o lavita, langa vatra, trupul ei sprinten si marunt de tarca ostenita, tovarasul meu aseza in tacere la capatul tarnitei o perna vartoasa si disparu numaidecat sub o poclada uriasa, potrivita parca anume pe masura persoanei sale lungi si desirate, iar eu iesii in cerdac si de acolo coborai in livada, ca sa ma pot incanta in voie de privelistea mareata a noptii aceleia.
Din inalta imparatie a umbrelor, luna si stelele care inotau in negrele si departatele adancuri ale Nemarginirii, pana dincolo de hotarele ochiului, umpleau vazduhul straveziu cu o pulbere diafana si viorie. Sub mangaierile usoare si nevazute ale unui vant de rasarit, fanatul adanc se mladia in valuri molatice, pe inclinarea lina a costisei iar prin raristea frunzisului miscator treceau adieri racoroase si suoare, ca falfaitul unor aripi fantastice si nevazute. Spre dreapta, munti intunecosi cu piscuri pierdute in negura isi topeaun in aerul limpede si larg crestetele lor singuratice. Iar peste tainica insufletire a florilor, care-si ridicau deasupra ierburilor subtiri si mladioase potirele lor stralucitoare, din mozaicul verde-auriu al livezilor revarsate peste coline ca fermecatele gradini ale Semiramidei, se asterneau ca un val straveziu, testut din fire de lumina, pulberea de argint a lunii.
Ma ridicai de pe asternutul meu mirositor de fanat moale, care ramasese culcat sub neclintirea frunzisului negru, si intrai in casa.
-Scoala-te, nevrednic stranepot al lui Pitagoras, alunga din incaperea stramta si intunecoasa a ochilor tai de motan somnoros fantasmagoriile molaticului Morfeu si spune-mi in cate miliarde de ani ai fi in stare sa numeri stralucitoarele alaiuri de stele cu care luna a gasit de cuviinta sa-si impodobeasca obisnuitul ei drum aerian in noaptea asta? zisei varand o mana sub poclada si alta in parul incalcit si asupru a tovarasului meu.
Convins de taria acestui argument, el scoase o clipa la iveala nasoasa si mirata lui persoana, mormaind ceva clipind cu iuteala dintr-un ochi, apoi disparu in intregime sub poclada si numaidecat incepu a sforai ca un cal naravas.
Parea ca toate lighioanele pamantului si toate pasarile cerului si-au dat intalnire si se sfadesc in incaperea neagra si paroasa a narilor lui uriese. Facea ca gaita si ca mistretul , ca ursul si ca pitigoiul. Aci slobozea o nota ascutitasi plangatoare, ca o primadona oftagioasa, aci caraia iute si scurt ca ogaina sparieta de hultan, si melodia se ridica apoi de la bas pana la soprano, cand pizziato, cand tremolo, de dardaiau giurgiuvelele ferestilor. Flaute si alute, piculini si tromboane isi amestecau atunci sunetele haotice in intunecoasele guri de tartar ale nasului supranatural cu care Cel-de-sus impodobise faptura somnoroasa si hulpava a tovarasului meu.
Alungat de aceasta orchestra vednica de urechile rabdatoare ale ucenicilor lui Hefaistos, am iesit afara din odaie, am smuls cateva brate de fan proaspat dintr-o capita si m-am lungit cu fata-n sus, in lumina plina de taine a calatorului disc al Dianei.
Calistrat Hogas
Aceasta pagina a fost accesata de 2879 ori.
